AEEAR (Asociatia Expertilor si Evaluatorilor de arta din Romania) este persoana juridica de drept privat, fara scop patrimonial, care functioneaza pe criterii profesional-stiintifice si actioneaza in interes public, in scopul protejarii si promovarii bunurilor cu semnificatie cultural-artistica, indiferent de forma de proprietate a acestora.
Impreuna si alaturi de institutiile abilitate ale statului, in conformitate cu legislatia in vigoare, AEEAR efectueaza, din proprie initiativa si la solicitari, cercetare documentar-stiintifica, expertiza si contra-expertiza, autentificare, clasare si evaluare pentru obiectele cu semnificatie artistica din domeniile: arta plastica, arta decorativa, arta religioasa, etnografie si arta populara, numismatica, filatelie, arheologie, tehnica etc.
STANDARDE SI METODOLOGII DE EVALUARE A PATRIMONIULUI CULTURAL
VALOAREA CULTURALA
Atat in Romania, cat si in multe alte tari, problema evaluarii sau a reevaluarii patrimoniului cultural inca nu si-a gasit o solutie clara. Daca pentru lucrarile de arta, antichitati sau colectionabile exista o piata activa care poate insemna un prim pas in determinarea valorii patrimoniului unei institutii culturale, pentru multe alte tipuri de active gasite in muzee aparent nu exista nici un fel de reper economic exterior, de la care se poate demara evaluarea. Mai mult, valoarea de piata se refera la un anumit pret optenabil intr-un interval de timp restrans, in anumite conditii specifice ale pietei, irelevante in cazul bunurilor dintr-un patrimoniu inchis, care nu vor iesi niciodata in afara circuitului muzeal. Evaluarea pentru piata nu ia in calcul caracteristici specifice muzeului, cum ar fi natura acestuia, discursul curatorial, valoarea documentara in cadrul colectiei etc si nu reflecta valoarea bunului ca potential economic maxim al acestuia, pe termen mediu si lung.
In vederea reevaluarii (sau in unele cazuri evaluarii initiale) a patrimoniului cultural trebuie gandita o metodologie specifica profilului institutiei si naturii bunurilor evaluate. In momentul de fata, reevaluarea nu poate fi efectuata intr-un mod efficient, atat din cauza unui cadru legislativ care prevede estimarea unei valori juste care porneste de la valoare de piata si nu a unei valori culturale, precum si din lipsa personalului specializat in acest domeniu. Pentru inscrierea in contabilitate a valorii unui bun mobil, standardele ANEVAR (Asociatia Nationala a Evaluatorilor din Romania) prevad metode de estimare a valorii echitabile , dar care nu pot fi aplicate bunurilor din patrimonial insitutilor de cultura. Mai mult, conform legii, daca evaluarea este efectuata de catre o comisie formata din angajatii institutiei muzeale, printre acestia trebuie sa se afle o persoana ”cu pregatire corespunzatoare economica si tehnica in domeniu, care sa asigure efectuarea corecta si la timp a inventarierii activelor fixe corporale si sa poata aprecia starea, respectiv gradul de uzura fizica si morala, utilitatea si valoarea de piata a acestora” . Daca prima parte a cerintelor, cea referitoare la inventariere, ar putea fi indeplinita de catre contabilul institutiei, partea a doua care include pregatirea profesionala necesara aprecierii gradului de uzura fizica si morala, precum si utilitatea si valoarea de piata a activelor, implica existenta unui expert acredicat MCIN in domeniul ariei culturale a bunurilor evaluate cu serioase cunostinte ale standardelor de evaluare ANEVAR (singurele care definesc valoarea de piata).
In prezentul articol se va arata necesitatea modificarii legii in sensul introducerii termenului de valoare culturala in locul celei de piata atunci cand ne referim la patrimoniu muzeal, precum si principalele caracteristici ale acestui tip de valoare propuse de AEEAR (Asociatia Expertilor si Evaluatorilor de Arta din Romania), dezvoltate pe baza structurilor de evaluare ale bunurilor culturale din alte tari.
Introducere
Tipul de valoare care defineste un bun cultural aflat intr-un circuit institutional, care momentan este scos in afara pietei, nu se refera neaparat la cel al valorii de piata, ci mai degraba la valoarea istorica, artistica, muzeala si de perceptie/atractie a publicului
Pentru stabilirea valorii culturale a unei lucrari de arta sau a unui bun cultural mobil in general, aceastea trebuie analizate din perspectiva a cel putin trei criterii: valoare istorica, valoare artistica si valoare documentara. Trasaturile si caracteristicile acestora (stare de conservare, valoare de ansamblu, provenienta, raritate etc) pot creste sau pot descreste valoarea de baza a bunului .
Atunci cand ne referim la un bun cultural muzeal, cele mai des intalnite criterii in evaluarea acestuia in metodologiile dezvoltate in alte legislatii sunt importanta cultural-istorica, relevanta sociala si potentialul de utilizare in cercetare.
Criterii de evaluare conform standardelor ANEVAR SEV 2017
Conform SEV 2017, un tip al valorii poate fi inclus in una din cele trei categorii principale:
- (a) prima se refera la estimarea celui mai probabil pret care s-ar obtine intr-un schimb ipotetic pe o piata libera si concurentiala. In aceasta categorie se incadreaza valoarea de piata, asa cum este definita in aceste standarde;
- (b) a doua implica estimarea beneficiilor pe care o persoana sau o entitate le va obtine din detinerea unui activ. Valoarea este specifica pentru acea persoana sau entitate si poate sa nu aiba nicio relevanta pentru participantii de pe piata. In aceasta categorie se incadreaza valoarea de investitie si valoarea speciala, asa cum sunt definite in aceste standarde;
- (c) a treia se refera la estimarea pretului care ar fi convenit, in mod rezonabil, intre doua parti specifice, pentru schimbul unui activ. Desi s-ar putea ca partile sa fie independente intre ele si negocierea sa fie nepartinitoare, nu este necesar ca activul sa fie expus pe piata, iar pretul convenit poate fi unul care reflecta mai degraba avantajele sau dezavantajele specifice ale proprietatii pentru partile implicate decat cele de pe piata, in ansamblul ei
Valoarea culturala
AEEAR propune ca tipul valorii estimate in cazul bunurilor mobile culturale din cadrul unei institutii muzeale sau asimilabile sa fie valoarea culturala, definita ca atare de catre executantul raportului de expertiza si de evaluare ca facand parte din categoria valorii speciale- cf. Standardelor ANEVAR.
Ea este o valoare care porneste de la datele pietei specifice obiectelor evaluate (piata de arta, de antichitati sau piata de nisa specifica), dar care ia in calcul toate atributele specifice valorii culturale, asa cum sunt ele definite in raport.
Confrom SEV 2017, ”valoarea speciala este o suma care reflecta caracteristicile particulare ale unui activ, care au valoare numai pentru un cumparator special”, in cazul nostru acesta fiind posesorul bunurilor evaluate. De asemenea, ”valoarea speciala poate aparea cand un activ are caracteristici care il fac mai atractiv pentru un anumit cumparator decat pentru alti cumparatori de pe piata. Aceste caracteristici pot fi caracteristicile fizice, geografice, economice sau juridice ale unui activ. Valoarea de piata cere desconsiderarea oricarui element al valorii speciale, deoarece se presupune ca in orice moment exista un cumparator hotarat, si nu un anumit cumparator hotarat.” – SEV 2017.
Caracteristicile specifice ale obiectelor din colectie sunt relevante in cadrul acesteia, mult mai mult decat ar fi daca obiectele ar circula disparat, nepuse in valoare de coerenta si de conceptul colectiei sau al patrimoniului specific al institutiei.
Un alt tip de valoare care se ia in calcul in determinarea valorii culturale este valoarea sinergiei. ”Valoarea sinergiei este un element suplimentar al valorii, creat prin combinarea a doua sau mai multor active sau drepturi, in urma careia valoarea dreptului combinat este mai mare decat suma valorilor separate. Daca sinergiile sunt disponibile numai unui anumit cumparator, atunci acesta este un exemplu de valoare speciala.” – SEV 2017
Procesul de evaluare porneste de la estimarea unei valori de piata, bazate pe comparabile similare, la care se vor adauga elemente ce definesc valoarea speciala a colectiei: valoare istorica, valoare artistica si valoare documentara, precum si potential de dezvoltare si atractivitate, elemente ce nu au relevanta clara pe piata noastra de arta, asa cum este ea acum, sau care nu pot exista in cazul unui obiect singular, inafara unei colectii, a unui program curatorial sau expozitional. Aceste caracteristici contribuie la valoarea de sinergie a colectiei, parte a valorii culturale. Sinergia este doua tipuri: sinergie interna si sinergie externa, dupa cum intervine in cadrul sistemului constituit prin programul realizat sau este rezultatul unor interventii externe asupra sistemului analizat. Sinergia interna este produsul coerentei interne, care este constituita din trei elemente: interdependenta lucrarilor, complementaritatea lor si coordonarea intre programele curatoriale ce au la baza lucrarile din colectie. Aceste elemente nu sunt singurele necesare pentru obtinerea efectelor de sinergie, dar sunt importante pentru analiza. Sinergia interna poate lua diverse alte forme. Sinergia externa se refera la contextele externe, culturale, sociale sau politice care pot incuraja actiunile ce au la baza colectia sau din contra, le pot ingreuna, precum si la posibilitatile de creare a unor discursuri curatoriale/expozitionale noi care sa releve legaturi si relatii intre obiectele colectiei, sporind astfel valoarea documentara. Un factor care ar putea afecta valoarea sinergiei externe este notorietatea artistului si aceasta tine de un anume context social/cultural de la o anumita data. Valoarea sinergiei trebuie analizata si cuantificata prin valoarea de ansamblu (sinergie interna) si prin potentialul de dezvoltare (sinergie externa). Cele trei abordari principale in evaluare, sunt descrise in SEV – Cadrul general, care pot fi aplicate pentru evaluarea imobilizarilor corporale mobile se pot aplica si in cazul bunurilor mobile culturale. Atata timp cat nu exista informatii disponibile privind producerea unui flux de venit de catre astfel de bunuri mobile, singura abordare care poate fi folosita este cea care porneste de la piata, corectata ulterior pe baza criterilor specifice valorii culturale.
Tipuri secundare ale valorii culturale
Valoarea istorica se refera la tipul de informatii pe care un anume obiect il poate genera in legatura cu o anumita perioada istorica, procedeu, tema sau etapa de dezvoltare a umanitatii, sau cu o anume personalitate istorica, grup, cumunitate sau eveniment.
Valoarea artistica este generata de calitatile particulare ale unei lucrari sau ale unei colectii de arta care demonstreaza un anume tip de creativitate, inovatie si originalitate ale ideii, ale formei sau ale functiei, precum si valoarea expresiva proprie. De asemenea, trebuie analizata importanta obiectelor in contextul istoriei artei.
In cazul unei lucrari de arta plastica, valoarea documentara se refera la tipul de informatii pe care obiectul il poate da despre tehnica folosita pentru realizarea lui, despre procesul mental generativ ce sta in spatele lui (in special in cazul schitelor, a planurilor etc) sau care poate da informatii despre un eveniment sau despre o personalitate concreta.
Un alt element ce trebuie luat in calcul este potentialul de dezvolare a colectiei. Acesta se refera la diversele metode de sporire a valorii prezente a colectiei prin imbunatatirea conditilor de prezentare, de depozitare etc si la variile tipuri de activitati care pot atrage un public mai diversificat, contribuind astfel in mod direct la valoarea economica a colectiei. De asemenea, potentialul de dezvoltare se refera si la tipurile de discursuri curatoriale ce pot fi realizate cu lucrarile din colectie, sporind astfel valoarea documentara a acesteia.
In cazul unei institutii culturale al carei program se bazeaza pe atragerea unui public nespecializat, interesat de arta sau de informatia culturala ca forma de divertisment, criteriul primar in evaluarea patrimoniului acesteia ar fi acela al notorietatii sau al potentialului de perceptie a operelor, pe cand in cazul unui muzeu de arta, criteriul primar este cert acela al importantei artistice, urmat de cel al importantei istorice, documentare etc.
Unul dintre factorii care determina importanta istorica si pe cea artistica este cunosterea provenientei (provenance). O lucrare despre care se cunosc date de provenineta va fi evaluata mai find mai valoroasa decat o alta despre care nu se cunosc date despre provenienta. Un alt factor important este starea de conservare, raritate, frecventa etc.
In stabilirea starii de conservare trebuie analizate mai multe date:
- Este lucrarea sau colectia intr-o stare buna comparativ cu alte lucrari sau colectii comparabile?
- Este lucrarea sau colectia intr-o stare buna pentru functia pe care trebuie sa o indeplineasca- este corespunzatoare utilizarii?
- Este lucrarea sau colectia intacta sau completa? Care parti lipsesc?
- Este lucrarea sau colectia in forma ei originala? Daca nu, care parti lipsesc sau au fost inlocuite in procese de restaurari succesive?
- Exista semne vizibile de manipulare necorespunzatoare?
Valoarea de ansamblu:
- Colectia a fost gandita si creata ca un ansamblu?
- Care sunt legaturile intre lucrari, intre colectie si subcolectii, intre lucrari si documentatia despre ele, intre colectie si amplasament etc?
- Se poate vorbi despre unitate, integritate conceptuala, autenticitate conceptuala si contextuala?
Provenienta:
- Se cunoaste provenineta lucrarii sau a colectiei si este aceasta documentata?
- Cine a creat lucrarea/colectia?
- Cine a comisionat/comandat respectiva lucrare?
- Care au fost proprietarii anteriori?
- Cum au fost folosite in trecut lucrarile/colectia?
- Exista informatii despre achizitia acestora?
- Cat de sigure sunt informatiile provenientei?
Raritate si reprezentativitate
- Este lucrarea sau colectia unica?
- Exista comparabile pentru colectie?
- Exista caracteristici exceptionale ce deosebesc lucrarea sau colectia de altele?
- Exista o documentare bine executata despre colectie?
- Este ea reprezentativa pentru o anumita perioada, stil, loc, miscare, practica, tema, comunitate?
Metodologia statistica
Atunci cand avem de-a face cu colectii mari si diversificate, se poate apela pentru facilitarea evaluarii la proceduri statistice. Aceasta metodologie se bazeaza pe constituirea unor unitati esantion care contin lucrari similare ca natura si valoare non-economica. Fiecare unitate trebuie sa aiba proprile seturi de reguli de selectie si de notare. De aici, fiecare unitate poate fi evaluata complet (in cazul in care contine un numar redus de obiecte), fie prin extragerea unui esantion spre a fi evaluat separat, urmand ca apoi valoarea unitatii sa fie determinata de acesta, prin extrapolare. Explicatiile detaliate ale metodologiei au fost dezvolate de Centrul de Statistica Aplicata din cadrul Universitatii Australiei de Vest, in 2011, pornind de la cazul evaluarii colectiei Muzeului Victoria .
Pentru bunurile care nu se regasesc pe o piata activa, exista metodologii de estimare a valorii culturale pornind de la abordari non-piata (non-market value), despre care vom discuta in articole viitoare.
Concluzii
In conditiile actuale legislative, patrimoniul cultural muzeal nu poate fi reevaluat corect, neexistand o metodologie care sa ia in calcul caracteristicile specifice bunurilor mobile culturale, fiind ceruta estimarea unei valori juste (echitabile) care porneste de la piata. Presupunerea apriorica a existentei unei piete de unde pot fi extrase comparabile pentru bunurile evaluate este gresita, in special in cazul celor din patrimoniul altor muzee decat cele de arte sau de istorie si in contextul actualelor ghiduri de evaluare poate duce la un blocaj aparent fara solutie. AEEAR propune definirea in cadrul legii a unui nou tip de valoare, valoarea culturala, care sa ia in calcul natura specifica a activelor din patrimoniile muzeale si prin membrii ei, experti si evaluatori autorizati, a dezvoltat un ghid de estimare a acestei valori, pornind de la propunerile de metodologie din alte tari.
Colaboratori
